Pacienții care au trecut printr-o intervenție chirurgicală de transplant de cord reprezintă o categorie foarte fragilă de pacienți cu boli de inimă. În cazul acestora, recuperarea cardiacă se recomandă a fi inițiată imediat după externare.
În urma transplantului, cordul este denervat, iar frecvența cardiacă va crește mai rapid la efort și va persista crescută pentru o perioadă mai mare de timp după încetarea efortului. Așadar, este extrem de importantă monitorizarea efortului fizic cu ajutorul electrocardiogramei și a scalei Borg de autopercepție a efortului fizic sub supraveghere medicală.
Cum se vor realiza ședințele de recuperare?
Ședințele inițiale de recuperare se vor realiza la o intensitate mică. Ulterior, pe măsura adaptării pacientului la efort, intensitatea va crește progresiv. Sunt recomandate antrenamentele aerobice și de rezistență, atât pentru creșterea toleranței la efort a pacientului, cât și pentru reintegrarea în societate, unde de multe ori pacientul efectuează diverse activități solicitante.
Ședințele de exerciții post-transplant se bazează pe modelul FITT (frecvență, intensitate, timp și tipul de exercițiu):
- Frecvența – exercițiile trebuie realizate într-un cadru supravegheat, de trei ori pe săptămână. Se recomandă un program de mers pe jos în zilele în care nu se efectuează ședințele de antrenament.
- Intensitate – literatura de specialitate susține desfășurarea exercițiilor cu perioade intermitente de intensitate ridicată, datorită efectelor benefice ale acestui tip de antrenament asupra menținerii capacității funcționale pe parcursul anilor post-transplant.
- Timp – minimum 20 de minute de efort la intensitatea prescrisă de medic, cu perioade de încălzire și revenire.
- Tip de exerciții – antrenamentul aerobic este cel recomandat pacienților post-transplant cardiac. Exercițiile de rezistență pot fi de asemenea asociate schemei de recuperare, cu condiția ca acestea să fie efectuate în condiții de siguranță.
Ce rol au ședințele de recuperare inițiate post-transplant cardiac?
În urma transplantului de cord, în cazul majorității pacienților se observă o îmbunătățire notabilă a capacității funcționale comparativ cu starea de dinaintea intervenției.
Un program de recuperare cardiacă bazat pe exerciții fizice oferă posibilitatea restabilirii capacității de efort și contribuie la controlul factorilor de risc.
Exercițiile aerobice îmbunătățesc funcția pulmonară, prin întărirea mușchilor implicați în actul respirator, îmbunătățesc mobilitatea toracică și echilibrul dintre elasticitatea pulmonară și cea toracică.
Ce se va întâmpla după finalizarea programului de recuperare?
După finalizarea programului inițial de reabilitare cardiacă, pacienții trebuie încurajați să integreze activitatea fizică în stilul de viață pe care îl vor adopta.
Dovezile disponibile la ora actuală indică faptul că recuperarea cardiacă prin exerciții fizice aerobice îmbunătățește capacitatea de efort a pacienților și implicit calitatea vieții.
Bibliografie:
Osada, N., Chaitman, B. R., Donohue, T. J., Wolford, T. L., Stelken, A. M., & Miller, L. W. (1997). Long-term cardiopulmonary exercise performance after heart transplantation. The American Journal of Cardiology, 79(4), 451–456. https://doi.org/10.1016/S0002-9149(96)00785-0
Yardley, M., Gullestad, L., Bendz, B., Bjørkelund, E., Rolid, K., Arora, S., & Nytrøen, K. (2017). Long-term effects of high-intensity interval training in heart transplant recipients: A 5-year follow-up study of a randomized controlled trial. Clinical Transplantation, 31(1). https://doi.org/10.1111/CTR.12868
Zdrenghea, D., Pop, D., & Mitu, F. (2020). Cardiologie preventivă și recuperare cardiovasculară. Cluj-Napoca: Clusium, ISBN: 978-973-555-621-1; 303-311
Photo by Anupam Mahapatra on Unsplash
