Fibrilația atrială reprezintă una dintre cele mai întâlnite tulburări de ritm cardiac, manifestată prin bătăi rapide, inegale și complet neregulate ale inimii. Frecvența cardiacă normală este între 60 și 100 de bătăi pe minut (bpm). În fibrilația atrială frecvența cardiacă poate crește uneori foarte mult chiar și peste 160 -170bpm, iar senzația percepută de cele mai multe ori este de inimă ce sare din piept, asociată cu stări de amețeală.
De ce apare fibrilația atrială?
Inima are 4 camere – 2 atrii, rezervoarele de încărcare cu sânge (etajul superior) și 2 ventriculi, camerele de pompare (etajul inferior). Contracțiile inimii sunt controlate de un centru de comandă care generează impulsuri electrice ce sunt transmise printr-un sistem electric în miniatură în tot mușchiul inimii, determinând contracția celor 4 camere în mod organizat, pentru a îndeplini corect funcția de pompă a inimii.
În fibrilația atrială, etajul superior al inimii (atriile) nu funcționează corespunzător din cauza activității electrice anormale generată de instabilitatea sistemului electric intern al inimii declanșându-se practic mai multe centre de comandă anormale. Astfel atriile nu se mai pot contracta eficient și în schimb au o mișcare asemănătoare trepidatului, ineficientă din punct de vedere mecanic (fibrilează) la un ritm foarte înalt, de peste 300 de bpm. Din fericire, doar o parte din aceste impulsuri reușesc să se transmită la ventriculi, unele fiind blocate de un al doilea centru de comandă din nodul atrioventricular. Astfel, ventriculii ajung să se contracte cu o frecvență între 50 și 180 bpm..
Cele mai frecvente cauze de aparitie a fibrilației atriale sunt: hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, insuficiența cardiacă, valvulopatiile (precum insuficiența mitrală, stenoza mitrală), intervențiile chirurgicale cardiace, sau bolile congenitale de inimă. De asemenea, unele obiceiuri sau alte probleme medicale sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta fibrilație atrială: consumul cronic de alcool, hipertiroidismul, anumite medicamente, sindromul de apnee în somn și obezitatea.
Ce riscuri sunt?
Nediagosticată la timp, fibrilația atrială se poate complica, din cauza stagnării sângelui în atrii, care favorizează formarea de cheaguri de sânge (trombi). Pericolul constă în migrarea acestor cheaguri de sânge la distanță, unde pot bloca vasele de sânge de diferite dimensiuni, cu consecința unor evenimente grave cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, trombembolii pulmonare sau ocluzii arteriale periferice.
Educația persoanelor cu fibrilația atrială
Este extrem de important să se cunoască faptul că fibrilația atrială poate fi complet silențioasă fără manifestări asociate și tocmai de aceea vizitele la medic preventive sunt extrem de importante.
Diagnosticul și tratamentul fibrilației atriale vor fi stabilite pe o electrocardiogramă (ECG) sau pe o înregistrare Holter ECG pe 24h, printr-o abordare individualizată pentru fiecare pacient, cu scopul de a controla bătăile ritmului cardiac, de a recupera ritmul cardiac normal și de a reduce riscul unui accident vascular cerebral.
O parte importantă a tratamentului fibrilației atriale este reprezentată de schimbarea stilului de viață, prin exercițiile fizice regulate (minim 30 minute pe zi), scăderea în greutate, oprirea fumatului și a consumului de alcool.
Medicul dumneavoastră vă va instrui în legătură cu tratamentul medicamentos necesar pentru controlul frecvenței cardiace, tratamentul anticoagulant necesar pentru reducerea riscului de accident vascular cerebral, precum și opțiunile terapeutice existente pentru conversia ritmului la unul normal – medicație antiaritmica, cu șoc electric sau tratamentul printr-o intervenție minim invazivă – ablație pentru încercarea revenirii la ritmul normal al inimii.
Pentru orice sângerare necontrolată adresați-vă de urgență medicului dumneavoastră curant. Nu întrerupeți tratamentul fără acordul medicului cardiolog!
Autor: Dr. Narcisa Lazăr
