Ce sunt anticoagulantele?
Anticoagulantele reprezintă medicamente ce împiedică și reduc posibilitatea formării de cheaguri sanguine noi, precum și oprirea creșterii cheagurilor preexistente. Există diverse mecanisme prin care aceste medicamente funcționează pentru a subția sângele și a preveni generarea trombilor (cheagurilor). Ele acționează asupra procesului fiziologic de coagulare, prin blocarea parțială a anumitor molecule (factori) din sânge implicate în cascada coagulării. Apariția cheagurilor de sânge implică riscuri foarte mari deoarece acestea pot migra prin vasele de sânge în orice zonă din corp, blocând circulația și oxigenarea țesuturilor, astfel putând determina complicații cardiovasculare majore.
De ce este nevoie de medicamente anticoagulante?
Motivele comune pentru care un pacient este nevoit să ia tratament cu anticoagulant sunt:
- Fibrilația atrială– tulburare de ritm a inimii, manifestată prin bătăi rapide, neregulate, care nu produc o golire completă a atriilor (camerele superioare ale inimii), sângele stagnând la nivelul lor, cu risc crescut de formare de cheaguri.
- Tromboza venoasă produndă– cheag format la nivelul venelor profunde, frecvent de la nivelul membrelor inferioare sau bazinului
- Trombembolism pulmonar- cheag la nivelul arterelor care irigă plămânii, de obicei provenit din venele membrelor inferioare sau ale bazinului.
- Proteze valvulare cardiace- dispozitive medicale implantante în locul unei valve a inimii care nu mai funcționează normal. Suprafața acestora nefiind parte din organism, va fi recunoscută drept corp străin de sistemul imun și va predispune la formarea de cheaguri, care pot afecta chiar funcționarea protezei sau pot migra mai departe în fluxul sanguin.
- Prevenirea complicațiilor formării de cheaguri în cazul situațiilor predispozante: imobilizarea la pat prelungită din cauza intervențiilor chirurgicale (mai ales cele în sfera ginecologică, urologică sau a membrelor inferioare), a traumatismelor, fracturilor, aparatelor gipsate, paraliziilor, parezelor sau a sarcinilor cu anumite complicații, precum și în cazul anumitor stări specifice: fumatul activ, obezitatea, diagnosticul de boli inflamatorii (boala inflamatorie intestinală, lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă), trombofilii ereditare, sindrom antifosfolipidic sau cancer, istoricul de trombembolism venos, tratamentul cronic cu estrogeni (contraceptive orale sau hormonoterapie orală) sau prezența unui cateter venos central
Tipuri de medicamente anticoagulante
În funcție de caracteristicile fiecărui pacient, prezența cheagului sau prevenirea apariției acestuia, precum și de situația particulară- urgență sau non-urgență, se pot folosi anticoagulante injectabile sau orale.
Anticoagulantele orale se folosesc în tratamentul pe termen lung al afecțiunilor care necesită scăderea stării procoagulante a pacientului. Acestea sunt împărțite în două clase: anticoagulantele antivitaminice K (ex. Acenocumarol, Warfarina) sau anticoagulante orale directe (ex. Rivaroxaban, Edoxaban, Apixaban, Dabigatran). Alegerea unuia dintre anticoagulante este strict legată de recomandarea dovedită a aduce beneficii superioare în cazul fiecărui pacient. Monitorizarea nivelului de anticoagulare cu ajutorul INR-ului este necesară doar în cazul anticoagulantelor antivitaminice K.
Educația persoanelor cu tratament cronic cu anticoagulant
Decizia privind utilizarea anticoagulantelor are o semnificație deosebită pentru sănătatea pacientului. Dat fiind efectul lor asupra echilibrului între coagulare și riscul de sângerare, cu o probabilitate crescută de episoade de hemoragii, terapia anticoagulantă necesită o atentă supraveghere din partea medicului responsabil.
De asemenea implică o angajare din partea pacientului în ceea ce privește starea sa de sănătate, implicând notificarea și solicitarea asistenței medicale de urgență în caz de sângerare, sau în caz de apariție reacții adverse, pentru ca tratamentul să fie ajustat adecvat în funcție de situație și necesitățile individuale ale pacientului.
Este extrem de important să respectați indicațiile medicale, să informați medicul cu privire la intenția de a concepe un copil în viitor, să comunicați toate celelalte tratamente pe care le urmați concomitent și să semnalați prezența anticoagulantelor în regimul dvs. terapeutic, în special înainte de orice intervenție medicală programată sau spitalizare planificată.
Bibliografie:
Harter K, Levine M, Henderson SO. Anticoagulation drug therapy: a review. West J Emerg Med. 2015 Jan;16(1):11-7. doi: 10.5811/westjem.2014.12.22933. Epub 2015 Jan 12. PMID: 25671002; PMCID: PMC4307693.
Witt DM, Nieuwlaat R, Clark NP, Ansell J, Holbrook A, Skov J, Shehab N, Mock J, Myers T, Dentali F, Crowther MA, Agarwal A, Bhatt M, Khatib R, Riva JJ, Zhang Y, Guyatt G. American Society of Hematology 2018 guidelines for management of venous thromboembolism: optimal management of anticoagulation therapy. Blood Adv. 2018 Nov 27;2(22):3257-3291. doi: 10.1182/bloodadvances.2018024893. PMID: 30482765; PMCID: PMC6258922.
Autor: Dr. Narcisa Lazăr
Photo Credit: Arek Socha, CC0, via Wikimedia Commons
