Ce este fragilitatea?
Fragilitatea sau sindromul de fragilitate reprezintă un sindrom geriatric complex. Acesta este caracterizat prin scăderea vitalității și creșterea vulnerabilității. Este obișnuit să apară la indivizii cu vârsta de peste 60 de ani și este frecvent asociat cu stări de dizabilitate și multiple afecțiuni medicale. Pe măsură ce speranța de viață crește și societatea îmbătrânește, se anticipează că numărul pacienților fragili va crește.
Fragilitatea este un indicator al unui prognostic nefavorabil în ceea ce privește anumite rezultate clinice în diferite populații, inclusiv în cazuri de boală severă a valvei aortice, boală cardiacă ischemică sau boală vasculară periferică.
Pentru a stabili “diagnosticul” de fragilitate este nevoie de prezența a cel puțin 3 din cele 5 componente
- scăderea în dimensiuni (înălțime)
- slăbiciune
- rezistență și energie scăzute
- lentoare
- nivel scăzut al activității fizice
Bolile cardiovasculare (BCV) rămân în continuare principala cauză de deces la persoanele cu vârsta peste 65 de ani. Vârsta rămâne în continuare un factor de risc independent. Se consideră că riscul de apariție a unei boli cardiovasculare crește semnificativ la bărbații peste 45 de ani și la femeile peste 55 ani.
Aproximativ 80% din pacienții diagnosticați cu o boală cardiovasculară au peste 65 de ani, iar probabilitatea de apariție a unui eveniment major este de 1,6 ori mai mare la 65 de ani decât la 55 ani.
Care sunt complicațiile cardiovasculare ale fragilității?
Odată cu înaintarea în vârstă, fragilitatea poate conduce la o serie de complicații cardiovasculare, printre care se numără:
1. Boala coronariană: Riscul de dezvoltare a bolii coronariene, inclusiv a infarctului miocardic și a anginei pectorale, crește odată cu vârsta. Ateroscleroza (depunerea de plăci de grăsime în artere) poate reduce fluxul de sânge către inimă, având efecte negative care se răsfrâng asupra sistemului cardiovascular și asupra sănătății în ansamblu. Prevenția este de o importanță deosebită deoarece prognosticul infarctului miocardic la persoanele în vârstă este asociat cu un prognostic nefavorabil.
2. Hipertensiune arterială: Tendința de a dezvolta hipertensiune arterială crește pe măsură ce înaintăm în vârstă. Aceasta poate crește riscul de boli cardiovasculare precum accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și boală renală cronică. Este important să deținem la domiciliu un aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru). Măsurarea tensiunii arteriale dimineața și seara și notarea valorilor extreme ar trebui să devină un obicei. Hipertensiunea arterială este numită și “ucigașul silențios” pentru că în unele cazuri nu generează niciun simptom care să trezească suspiciuni pacientului. Astfel că, este importantă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales în contextul unei simptomatologii (dureri de cap, amețeală, fosfene – tulburări vizuale, acufene – zgomote sau țiuit în urechi), dar și în absența acesteia, iar dacă valorile înregistrate se abat de la normal pentru o lungă perioadă de timp, este necesară o vizită la cabinetul de cardiologie. Medicul cardiolog vă poate recomanda purtarea unui dispozitiv numit Holter de tensiune, care înregistrează valorile tensionale pe 24h, 48h sau 72h.
3. Insuficiență cardiacă: Inima poate avea dificultăți în pomparea eficientă a sângelui din cauza îngroșării peretelui său, scăderii contractilității sau altor modificări legate de vârstă. Aceasta poate duce la oboseală, edeme (acumulare de lichid în țesuturi și apariția unor umflături) și dispnee (dificultăți în respirație). Există o prevalență mai mare a insuficienței cardiace congestive(ICC) în rândul pacienților fragili, iar sindromul de fragilitate înrăutățește semnificativ prognosticul ICC. Evaluarea fragilității este importantă pentru a reduce progresia ICC.
4. Tulburări de ritm: Aritmiile, precum fibrilația atrială, devin mai frecvente pe măsură ce înaintăm în vârstă, crescând riscul de accident vascular cerebral și alte complicații (tromboembolii pulmonare, ocluzii arteriale periferice). Vizitele regulate la medicul cardiolog reprezintă un mijloc important de prevenție și tratament. Diagnosticul se realizează cu ajutorul unui ECG sau a monitorizării Holter ECG pe 24h. Tratamentul inlude terapie farmacologică (medicamente) și program individualizat și supravegheat de activitate fizică în cadrul unor sesiuni de recuperare cardiovasculară.
5. Boli valvulare: Valvele inimii pot deveni rigide sau pot suferi alte modificări care interferă cu fluxul de sânge, ceea ce poate duce la insuficiență valvulară. Chiar și un control de rutină care include și o ecografie cardiacă poate să depisteze aceste modificări structurale și funcționale ale valvelor inimii.
6. Boala arterială periferică (BAP): Ateroscleroza poate afecta și arterele care nu sunt situate în zona inimii și a creierului, cum ar fi cele din zona membrelor inferioare, determinând dureri la mers și chiar risc de amputații. Activitatea fizică, asociată cu o dietă echilibrată, poate să prevină sau să amelioreze simptomatologia pacienților diagnosticați cu această patologie. Durerile la mers limitează semnificativ calitatea vieții pacienților, astfel că printr-un program de recuperare cardiacă se urmărește creșterea timpului de mers la care apare durerea, pentru a îmbunătăți capacitatea de ambulație, dar și calitatea vieții.
7. Accident vascular cerebral (AVC): Riscul de accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic crește odată cu înaintarea în vârstă, iar consecințele pot fi semnificative. În urma unui AVC, în funcție de particularitățile fiecărui pacient în parte, se elaborează un program de recuperare cu scopul redobândirii capacității de efort, capacității funcționale, flexibilității, rezistenței, echilibrului și în unele cazuri, terapie ocupațională (ergoterapie) pentru recâștigarea mișcărilor de finețe și a sensibilității.
8. Probleme de coagulare a sângelui: Riscul de formare a cheagurilor de sânge crește, ceea ce poate duce la evenimente trombotice precum embolii pulmonare sau tromboze venoase profunde.
Este important să se acorde o atenție deosebită sănătății cardiovasculare pe măsură ce înaintăm în vârstă, efectuând controale medicale regulate și adoptând un stil de viață sănătos pentru a minimiza riscul acestor complicații.
La momentul actual, există numeroase studii clinice care investighează influența unor combinații de terapii, inclusiv exercițiile fizice de rezistență, intervenții farmacologice, nutriționale, cognitive și psihosociale pentru a preveni sau trata fragilitatea la pacienții în vârstă cu afecțiuni cardiovasculare.
Reducerea fragilității prin activitate fizică
Activitatea fizică își exercită cu succes efectele de protecție a organismului împotriva îmbolnăvirilor. Nu întâmplător toate ghidurile promovează și recomandă permanent adoptarea unui stil de viață sănătos (alimentație echilibrată, activitatea fizică regulată, gestionarea stresului, calitatea somnului).
Recomandările actuale vizează realizarea activității fizice timp de 150-300 de minute pe săptămână și cu o frecvența de 5-7 zile pe săptămână. Asta ar însemna 30-40 de minute de activitate fizică moderată pe zi. Activitatea fizică se poate desfășura sub mai multe forme, însă este important să ne monitorizăm în mod permanent frecvența cardiacă (pulsul) pentru a evita situațiile de suprasolicitare.
Ca tratament, activitatea fizică este integrată în schema complexă a recuperării pacientului cardiovascular. În urma unei evaluări cardiologice de bază și a unui test de efort, se stabilesc pragurile de siguranță individuale pentru realizarea efortului fizic. În funcție de recomandările medicului cardiolog, pacientul este inclus într-un program de recuperare cardiacă. Exercițiile fizice, intensitatea, frecvența și durata acestora sunt stabilite de către medicul cardiolog în colaborare cu un kinetoterapeut și în conformitate cu pragurile de siguranță calculate și cu patologia fiecărui pacient în parte.
Este foarte important ca programul de recuperare să se desfășoare sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului și prin monitorizare constantă a pulsului, tensiunii arteriale și saturației în oxigen. Pedalatul la bicicleta statică este una dintre cele mai populare activități aerobe din cadrul ședințelor de recuperare cardiacă.
Bicicleta este prevăzută și cu electrozi care facilitează monitorizarea în timp real a activității electrice a inimii și ajută la depistarea unor potențiale modificări ale traseului.
În ultimii ani, s-au dezvoltat numeroase dispozitive inteligente care facilitează monitorizarea funcțiilor vitale, dar și contactul cu specialiștii din domeniul medical. Așadar, pentru pacienții care nu se află în proximitatea unui centru de reabilitare cardiacă, există posibilitatea includerii într-un program de telereabilitare cardiacă (recuperare cardiacă la distanță). Pacientul este monitorizat în permanență în ceea ce privește pulsul, tensiunea, saturația în oxigen, greutatea corporală, în timp ce medicul are acces la progresul acestuia și poate furniza recomandări dacă este nevoie.
Prin astfel de dispozitive inteligente pacientul poate realiza la domiciliu exercițiile specifice programului de recuperare cardiacă (elaborate sub ghidajul kinetoterapeutului), fiind monitorizat în permanența. Totodată, telereabilitarea este și o modalitate de creștere a aderenței pacienților la programele de recuperare cardiacă sau o variantă mai cost-eficientă în cazul pacienților din zone în care nu există centre specializate de recuperare.
Odată cu înaintarea în vârstă, devine din ce în ce mai important să vă adresați specialiștilor din domeniul sănătății pentru orice problemă care vă afectează sănătatea, dar și pentru controalele de rutină și analizele uzuale care pot depista dezechilibre ascunse, care nu provoacă niciun simptom.
Aveți grijă de inima dumneavoastră la orice vârstă!
Autor: Kinetoterapeut Gabriel Olteanu, masterand „Nutriție și Siguranță Alimentară”
Bibliografie:
Damluji, A. A., & Cohen, M. G. (2022). The Influence of Frailty on Cardiovascular Disease: The Time for a “frailty Academic Research Consortium” Is Now! Circulation: Cardiovascular Interventions, 15(1), E011669. https://doi.org/10.1161/CIRCINTERVENTIONS.121.011669
Gadó, K., Szabo, A., Markovics, D., & Virág, A. (2022). Most common cardiovascular diseases of the elderly – A review article. Developments in Health Sciences, 4(2), 27–32. https://doi.org/10.1556/2066.2021.00048
Beatty, A. L., Beckie, T. M., Dodson, J., Goldstein, C. M., Hughes, J. W., Kraus, W. E., Martin, S. S., Olson, T. P., Pack, Q. R., Stolp, H., Thomas, R. J., Wu, W. C., & Franklin, B. A. (2023). A New Era in Cardiac Rehabilitation Delivery: Research Gaps, Questions, Strategies, and Priorities. Circulation, 147(3), 254–266. https://doi.org/10.1161/CIRCULATIONAHA.122.061046
Mehra, V. M., Gaalema, D. E., Pakosh, M., & Grace, S. L. (2020). Systematic review of cardiac rehabilitation guidelines: Quality and scope. European Journal of Preventive Cardiology, 27(9), 912. https://doi.org/10.1177/2047487319878958
Photo credit: Chinnapong
