Ce este inima?

Inima este un organ muscular cu dimensiunea aproximativă a unui pumn, situat în cavitatea toracică, ușor deplasat spre stânga liniei mediane, între cei doi plămâni. Rolul ei este să pompeze sângele prin tot corpul, asigurând oxigenul și nutrienții necesari fiecărui organ și preluând deșeurile metabolice pentru eliminare.

Structura peretelui inimii

Peretele inimii este format din trei straturi: epicardul, miocardul și endocardul. Epicardul (foița viscerală a pericardului) este stratul extern, subțire, care acoperă direct suprafața inimii. Miocardul este stratul muscular gros, responsabil pentru forța de contracție care propulsează sângele. Endocardul este membrana internă, netedă, care căptușește cavitățile inimii și valvele, reducând riscul de formare a cheagurilor. Inima este învelită și de pericard, membrana externă, subțire, care învelește inima și o protejează și reduce fricțiunea în timpul bătăilor.

Cele patru camere

Inima este împărțită în patru camere: două atrii (camerele superioare, care primesc sângele întors în inimă) și două ventricule (camerele inferioare, mai musculoase, care pompează sângele afară din inimă). Atriul și ventriculul drept formează „inima dreaptă”, iar atriul și ventriculul stâng formează „inima stângă” — cele două jumătăți sunt separate de un perete numit sept.

Valvele cardiace

Patru valve asigură circulația sângelui într-un singur sens, prevenind refluxul: valva tricuspidă (între atriul și ventriculul drept), valva pulmonară (între ventriculul drept și artera pulmonară), valva mitrală (între atriul și ventriculul stâng) și valva aortică (între ventriculul stâng și aortă). Fiecare valvă se deschide și se închide la fiecare bătaie, în funcție de diferențele de presiune din camerele adiacente.

Sistemul de conducere electrică

Bătăile inimii sunt coordonate de un sistem electric intern. Nodul sinoatrial, situat în atriul drept, este „pacemakerul” natural al inimii — generează impulsul electric care inițiază fiecare bătaie. Impulsul traversează atriile, ajunge la nodul atrioventricular, apoi coboară prin fasciculul His și se distribuie ventriculelor prin fibrele Purkinje, determinând contracția coordonată a mușchiului cardiac.

Circulația pulmonară și sistemică

Inima gestionează două circuite. În circulația pulmonară, ventriculul drept trimite sânge sărac în oxigen către plămâni, unde acesta se oxigenează, iar sângele oxigenat se întoarce în atriul stâng. În circulația sistemică, ventriculul stâng pompează sângele oxigenat prin aortă către tot corpul, iar sângele sărac în oxigen se întoarce prin vene în atriul drept, reluând ciclul.

Arterele coronare

Inima însăși are nevoie de oxigen pentru a funcționa. Arterele coronare, care pornesc din baza aortei, alimentează mușchiul cardiac cu sânge oxigenat. Blocarea unei artere coronare — de exemplu prin depunere de placă de aterom — poate reduce sau întrerupe alimentarea unei zone a miocardului, ducând la infarct miocardic. Înțelegerea acestei anatomii explică de ce programele de recuperare cardiacă își propun să întărească inima și să reducă riscul unor noi evenimente.